Imaginile autoportretelor pot fi accesate selectiv folosind lista artistilor ordonata in dreapta ecranului, atat cronologic (dupa anul nasterii) cat si alfabetic (dupa prenume). Utilizatorul are la dispozitie un motor de cautare in blog ce poate fi folosit la cautarea dupa numele artistului sau dupa alte cuvinte cheie.
Pentru a facilita parcurgerea bazei de date artistii au fost grupati in urmatoarele perioade (puteti selecta unul din cuvintele cheie de mai jos, daca vreti sa vizitati doar o "sala"):
- primitivi: nascuti inainte de 1810
- clasici: nascuti intre 1810 si 1870
- interbelici: nascuti intre 1870 si 1900
- postbelici: nascuti intre 1900 si 1945
- anterev. (prerevolutie sau daca preferati pre-revolta 89 :-): nascuti intre 1945 si 1965
- postrev: nascuti dupa 1965
Aceasta calsificare are evident un aspect conventional, totusi ea urmareste sa obtina corespondenta cu urmatoarele etape culturale, specifice istoriei Romaniei:
- Primitivi: Artisti cu opera realizata in principal inainte revolutia de la 1848, opera influentata mai ales de arta bizantina-medieval-religioasa. Personalitati reprezentative sunt: "zugravii de biserici" Parvu Mutau, Nicolae Polcovnicu si Ioan Pop din Românaşi.
- Clasici: Artisti care au contribuit la modernizarea artei romaesti in perioada dintre Revolutia de la 1848 pana la Marea Unire, perioada in care au avut loc Unirea Principatelor, cucerirea Independentei si primul Razboi mondial, evenimente cruciale pentru istoria Romaniei moderne. Este o lunga perioada de tranzitie, dar care a condus la schimbarea profunda a societatii. Din punct de vedere artistic includem aici atat pionerii modernizarii, cum sunt adeptii abordarii academiste: Carol Pop de Szathmari (desenator si primul fotoreporter de razboi), Gheorghe Tattarescu si Theodor Aman.(fondatori ai Scolii Nationale de Arte in 1864) dar si triada de aur a picturii romanesti alcatuita din Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu si Stefan Luchian.
- Interbelici: o bogata pleiada de artisti cu vigoare modernista, care au studiat nu numai in Romania ci si in Frata si Germania, dintre care de reprezentativi pot fi considerat in primul rand: Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady si Nicolae Tonitza. In aceasta perioda s-a manifestat si curentul avngardist, apreciat mai mult in strainatate decat in tara. Pe linga Constantin Brancusi - care este fara dubiu cel mai prestigios artist nascut in Romania - reprezentantii acestui curent sunt Victor Brauner, Marcel Iancu. M. H. Maxy si Hans Mattis-Teutsch.
- Postbelici: Aici sunt inclusi artistii cu relizari notabile in anii 50 si 60. Izolarea dupa cortina de fier, realismul socialist si ideologia oficiala impusa de regimul comunist au determinat o depreciere a nivelului artistic atins in perioada interbelica. Cu atat mai mult sunt laudabile eforturile artistilor care au reusit sa depaseasca aceste vicisitudini si sa realizeze opere de reala valoare estetica. Reprezentativi pentru aceasta perioada sunt Ion Tuculescu, Alexandreu Ciucurencu si Corneliu Baba, ultimii doi fiind si influenti profesori si formatori de scoala. Alte exemple sunt artistii din expozitia Secvente la Veroniki.
- Anterev: aici sunt incluse generatiile 70 si 80, alcatuite din artistii care au inceput sa ceeze dupa 1968, cand restrictiile ideologice au inceput sa se relaxeze. Reprezentativi pentru aceasta perioada sunt Ion Grigorescu, Valeriu Mladin si Dan Perjovschi. In mod evident activitatea lor a continuat si dupa 1989, in conditii social-politice mult mai liberalizate.
- Postrev: aici sunt incluse generatiile postrevolutionare ale decieniui X si cea a noului mileniu. Reprezentativi pentru noua abordare in pictura contemporan sunt Adrian Ghenie, Dumitru Gorzo si Roman Tolici.
Chiar daca personalitatile proeminente joaca un rol fundamental in definirea atmosferei artistice, aceasta ar fi de neconceput fara restul comunitatii artistice, mai putin influenta la un anumit moment. Diversitatea este una din valorile artei contemporane. Cum ar arata, de exemplu, arta interbelica fara lucrarile lui Ressu, Iser, Darascu, Baltatu, Mutzner, Lucian Grigorescu, Teodorescu-Sion, Sirato, Steriadi sau Cumpana. La fel stau lucrurile si in celelalte perioade. Acesta este motivul pentru care intr-o perspectiva solida trebuie considerati nu numai liderii influenti ci toti artistii care au o opera autentica si originala, cu o consistenta valoare artistica. Prejudecatile sociale, sau etnice au plasat multi artisti mult sub valoarea lor. Este si cazul femeilor, mai ales a celor casatorite cu artisti. Discriminarea se pare ca a disparut abia in ultimul deceniu. Tinerele "Cosmopolitan" nu par sa sufere de asa ceva. Din respect pentru arta unor mari artiste mentionam aici pe Margareta Sterian, Rodica Maniu, Magdalena Radulescu, Olga Greceanu, Lucia Dem Balacescu, Lili Pancu, Michaela Eleutheriade, Georgeta Naparus, Eva Cerbu, Wanda Sachelarie Vladimirescu, Ecaterina Cristescu Delighioz si lista nu este inchisa.
Acestea nu sunt singurile dificultati intampinate in alcatuirea unei baze de date de referinta. Mentalitati revolute au inca efect in comunicarea publica din spatiul nostru, inclusiv in cea culturala. Voi mentiona doar cateva din aceste dificultati:
- Pornind de la observatia ca in Sec XXI, daca nu esti pe Internet, nu existi, baza de date a fost alcatuita folsind in principal informatii de pe net. Din pacate o mare parte a comunitatii artistice din Romanai nu a inteles inca importanta acestui slogan. Daca ne referim la Domeniul public, baza de date CIMEC a patrimoniului national contine numai o mica parte a teazaurului public iar paginile web ale muzeelor nu se ridica nici ele la nivelul asteptarilor. Initiative individuale laudabile ca Muzeul virtual, e-galerie.ro sau mai recent ArtIndex au mai contribuit la echilibrarea situatiei. Casele de licitatie Alis, Artmark, Goldart, Monavissa, Quadro sau AraArt au constituit o piata transparenta de arta si au populat netul cu multe imagini si date. Din pacate, datorita probabil intereselor comerciale, acestea din urma nu pun la dispozitia publicului arhivele licitatiilor. Aceasta situatie este exploatata comercial de organizatii ca Tudor-art, Arcadja sau Artnet. Tinerii artisti isi dezvolta tot mai mult pagini web sau bloguri, iar publicatiile virtuale ca Modernism.ro, Artclue.net sau Vernisaje.ro aduc pe net informatii despre arta tanara. Noile galerii private, cum sunt Plan B, Posibila, Slash, Hart, Ivan sau 418 contribuie si ele la promovarea pe net a artistilori pe care ii reprezinta. Cateva galerii din strainatate, cum sunt Slag, Nicodim, Tim van Laere, Mie Lefever promoveaza artisti romani. Din pacate evenimentele expozitionale lasa rareori urme consistente pe net (Veroniki si partial Galateca/BCUB sunt exceptii). Cu toate aceste eforturi, in spatiul nostru bantuie o adevarata seceta culturala datorita saraciei informatiilor (lipsa de date bibliografice, detalii tehnice despre lucrari, dimensiuni mici sau rezolutii slabe ale imaginilor, etc.), comparativ cu tarile din vestul Europei. Obiectivul principal al prezentului proiect este de a reduce tocmai acest decalaj frustrant. Fara a fi prezenta pe net, arta romaneasca nu poate fi apreciata corect la nivel european, chiar daca un artist sau altul primesc cu greu recunoastere individuala. Dezvoltarea baze de date de autooreprezentari nu este o initiativa de promovare comerciala ci este o opera de arheologie culturala, la care va invit sa contribuim cu totii, in beneficiul intregii comunitati si societati. Extragerea imaginilor de autoreprezentari din magma cyberspatiului si insiruirea lor in ordine cronologica da o noua perspectiva asupra artei. Ca si in arheologie sau paleontologie, ulterior este necesar un efort stiintific si de imaginitie de a reintregi relitatea din fragmentele gasite. In cazul artei este responsabilitatea morala a celor care tin la artisti si au acces la imaginile lucrarilor lor sa le afiseze in spatiu public. Doar asa ele pot ajunge in ochii elevilor de la liceele de arta, ai studentilor si publicului general, facand ca imaginea publica a artistului sa creasca odata cu tanara generatie. Ascunderea imaginilor il omoara pe artist a doua oara. Mari artisti nu au pe net imaginea pe care o merita. Horia Bernea si Florin Mitroi sunt doar doua exemple, iar de curand contul http://rudolfschweitzercumpana.com a fost suspendat.
- Pentru a respecta Legea dreptului de autor, imaginile de pe net nu au fost copiate in prezentul blog ci postarea a fost realizata prin indireactare (citare), adica doar prin copierea adresei lor URL. Din pacate aceasta abordare genereaza o instabilitate inerenta (modificarea sursei afecteaza stare initiala a postarii). Supra-protectia practicata in Romania (atat de artistii care nu-si afiseaza imaginile lucrailor sau nu permit accesul la imagini sau adresele lor cat si de diferite firme cum sunt casele de licitatie care nu pastreaza in arhive disponibile public imaginile), total deosebita de practica din tarile occidentale (SUA, UK, Franta, Olanda sau Germania) dovedeste o mentatlitate periferica si face dificila realizarea unei culturi nationale a imaginilor. Este dreptul posesorilor de imagini sa faca ce vor cu ele, dar vreau sa atrag atentia ca supra-protectia este un bumerang ce se va intoarce si va taia craca de sub picioarele celor care o practica. Imposibilitatea de a folosi imaginile in scop cultural necomercial (fair use, de exemplu pentru educatie) conduce la analfabetism. Galeria virtuala nu se bazeaza pe imagini copiate ci pe citari (referinte la adresele URL). Dreptul de copiere (Copyright) va fi solicitat pentru imaginile din Album.
- O alta dificultate intampinata se refera la extensia temei. Deoarece abordarea clasica a portretului (cap-umeri) este tot mai putin atractiva in arta contemporana, extinderea subiectului la autoreprezentari a fost un pas natural. Prin autoreprezentare intelegem o lucrare de arta vizuala, in care autorul foloseste elemente ale propriei sale imagini. Autoportretul este exemplul tipic, dar particular de autoreprezentare. Initial interesul a fost orientat asupra picturii si graficii, dar constatand faptul ca artistii contemporani se exprima tot mai frecvent in tehnici diferite au fost incluse in baza de date si autoreprezentarile fotografice, video sau chiar sculpturale. Orice performance este in mod automat o autoreprezentare. Totusi, nu intotdeauna este simplu sa fie identificata o autoreprezentare, mai ales in cazul abordarilor abstracte. Singurul criteriu solid ramane opinia artistului. Daca acesta isi asuma o autoreprezentare, ea trebuie considerata ca atare, chiar daca aparentele par sa spuna altceva. In alcatuirea selectiei sunt foloste doua principii contradictorii: consistenta (dorinta de a include cat mai multe imagini reprzentative) si exigenta (dorinta de a include lucrari de certa valoare artistica, dar respectand diversitatea abordarilor). Importanta este pastrarea unei pozitii obiectiv-neutra.
- Vorbim despre autoreprezentari in arta romaneasca, deci ne supunem riscului de a face discriminari etnice sau nationaliste. Pentru a le evita, termenul romanesc este interpretat in sensul cel mai larg posibil, adica vom considera toti artistii, indifernet de nationalitate sau cetatenie, care au trait (au fost scoliti sau au ceeat) o parte din viata intr-o localiate care a apartinut staului roman. Sunt inclusi astfel in baza de date artisti maghiari, germani, evrei si sarbi care au locuit si in Ardeal, Banat, Bucovina sau Moldova. Hallasy, Aleksic, Gyarfas, Segal, Ferenczy, Nagy, Arikha, sau Rubin sunt cateva exemple in acest sens. Aceasta abordare multiculturala da o perspectiva foarte interesanta asupra artei, pentru ca permite intelegerea interactiunilor interculturale si transfrontaliere.
- O alta dificultate este legata de insularizarea spatiala sau temporala. Prejudecat ca numai in centre universitare sau doar in capitala se poate face arta de caliatate este destul de raspandita in Romania. Interesul public preponderent doar pentru perioada clasic-tarzie si ce interbelica este de netagaduit. Istoricii de arta, jurnalistii, colectionarii si "cunascatorii" mentin aceasta stare. Pentru a intelege cat de neglijata este arta contemporana pe piata locla, este suficient sa constatam ca in Indexul Artmark al celor mai "lichizi" 100 artisti, doar unul singur este in viata (este vorba de maestrul Vasile Grigore). Chiar daca lichiditatea nu reflecta valoarea artistica, ea indica totusi interesul pietei pentru operele artistului respectiv. Pornind de la observatia ca valoarea artistica nu asteapta recunoasterea, incercam sa nu discriminam arta contemporana si mai ales artistii tineri.Multi isi cauta drumul in afara tarii, cum sunt de exemplu artistii Scolii de pictura de la Cluj care nu mai mizeaza pe piata de arta din Romania, aflata inca intr-un stadiu infantil in ciuda progreselor realizate. In fond, secolul XXI a inceput de zece ani si este posibil ca ele sa fie din punct de vedere artistic mai dinamic decat secolul XX, iar globalizarea este una din caracteristicile acestui secol.
Asezarea autoportretelor artistilor din toate generatiile artei romanesti in ordine cronologica, ca un sirag de margele si parcurgerea lor cu rabdare conduce la concluzii contradictorii. Pe de o parte, se vad asimilarile succesive si pare ca este ilustrata evolutia artei si modul in care au avut loc diversele influente. Pe de alta parte, decantand contributia creativa a fiecarui artist se poate spune ca, in esenta ei, arta nu a evoluat deloc.
Privind arta romaneasca prin fereastra ingusta a autoreprezentarilor se obtine o perspectiva surprinzatoare, mai coerenta si mai clar articulata. Aceasta fascinanta tema este mai mult decat scheletul, ea este poate coloana vertebrala a artei vizuale. Coloana care in cautarile ei trece de mute ori prin aceleasi locuri.
